About life ...
Intra in camera mea fara niciun fel de veste.Tranteste usa.
Plange.
Imi sare in brate si plange si mai tare.Imi pot da deja seama, a parasit-o...Prea atarnau doar de un fir de ata...De prea mult timp se pacaleau.Se prefaceau ca le e bine.Stiam ca se va intampla dar incercam sa ma mint incercam sa ma gandesc totusi,ca asa e mai bine pentru ea...Credeam in masca ei.Credeam!
Isi pune capul pe genunchii mei si inchide ochii...inca ii pot vedea urmele lasate de lacrimile grele...
Cum am putut sa ma pacalesc in halul asta..cum?!Nu am privit sub masca ei de fericire m-am lasat pacalita de zambetele false...Cat a suferit...ce prietena mai sunt si eu...Degeaba incerc acum sa o fac sa se simta mai bine..ranile dispar dar cicatricile raman!...Nu!...nu conteaza ca acum se simte bine sub privirea mea ocrotitoare!...Nu!trebuia sa "lupt in razboi" nu sa adun ramasitele la sfarsit!
Se ridica.Pleaca.Zambeste din nou fals,incercand sa ascunda suferinta....
A trecut o saptamana fara ca ea sa isi faca aparitia la scoala.Nu a pus nimic in gura a stat pur si simplu in pat si a plans.Nu a vrut sa vorbeasca nici cu parintii ei nici cu alcineva.Nu a scos nici un cuvant.Pana si cu mine a refuzat sa vorbeasca...M-am simtit vinovata...m-am simtit vinovata pentru starea ei...Stiam...stiam de la inceput ca "EL" o va distruge...Erau prea multe vorbe frumoase prea multe priviri cu inteles...prea multe minciuni...
Duminica seara eram atat de distrusa de acelasi sentiment de profunda vinovatie incat am facut ceva ce nu fac niciodata..am aprins televizorul si am mutat canalul pe stiri.Am inchis ochii plictisita si ganditoare dar am auzit ceva...O adolescenta fusese gasita moarta in propria bucatarie.Se parea ca se sinucisese."Doamne....Biata fata...trebuie sa fi fost tare disperata..." am gandit eu dar am ramas cu ochii atintiti la ecran.Au aratat o poza.O poza cu fata.Era "EA"..era prietena mea cea mai buna...Nu...Nu am vrut sa cred.Nu!Am mers langa telefon.Am sovait.Daca nu imi raspundea?Asta ar fi fost ca o confirmare a faptului ca cei de la stiri nu greseau.Am format totusi numarul.Suna...suna dar fara raspuns...Am mai sunat odata si inca odata...dar nimeni nu raspundea.Am sunat in continuu sperand sa raspunda!Sperand sa ii aud vocea!Sa ma intrebe de ce sun ca o nebuna si sa`mi zica sa termin ca dorm ai ei...Sa tipe la mine...si apoi sa rada...Dar nu...nu a raspuns.. Realizam acum ca sunasem degeaba...realizam ca ea nu mai era si am simtit un gol in mine....
Chipul meu isi pierdu expresivitatea si pe obrajii mei albi ca varul curgeau lacrimi cristaline.Am ramas asa nemiscata o ora intreaga pana cand a venit mama acasa si m-a scos din acea stare.Am inceput sa plang si mai tare dar acum cu o durere ingrozitoare in suflet.Simteam ca nu mai e aici...o vedeam insa..o vedeam cum zambea cum ma tragea de mana si ma obliga sa merg cu ea la cumparaturi...pe atunci abia asteptam sa scap de ea...acum o vreau inapoi.....
Dupa patru zile ma gaseam in dreapta mormantului ei...Nu mai aveam putere nici macar sa plang.Strangeam cu putere in mana tulpina unui trandafir alb....Ghimpii imi intrau in piele...sangeram dar nu imi pasa...Am aruncat trandafirul in groapa pe sicriu...sangele meu se prelingea pe petalele lui albe si pure murdarindu-l exact asa cum invadase tristetea sufletul meu curat de prietena...Candva demult jurasem pe puritatea unui trandafir alb...jurasem sa ramanem mereu impreuna orice ar fi...Jurasem sa nu lasam nimic sa ne desparta...Si eu aveam de gand sa respect acest juramant!Am promis in fata mormantului ei ca vom fi din nou impreuna...am promis ca voi respecta ceea ce am jurat odata!Am promis ca vom fi din nou impreuna,cu orice pret!
A doua zi dupa inmormantare o alta fata a fost gasita moarta exact in aceleasi circumstante ca si cealalta.Era la aceeasi ora in acelasi mod,in acelasi loc....tare ciudat...eu am vazut din nou la stiri si m-am mirat..."Doamne ce de fete se sinucid in ultima vreme...ce o fi cu ele?" M-am uitat in continuare curioasa sa vad cine era fata dar nu au aratat o poza cu ea...Eram curioasa sa vad cine era...Dar am inchis ochii..apoi i-am deschis iar si am privit in spate..."Hey dar eu de ce am aripi de inger?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu